Ciobanesc de Berna
Istoric si origine
Uimitor de aristocratic, Ciobanescul de Berna este unul dintre cei mai atractivi caini utilitari elvetieni, cu roba lor neagra sclipitoare , cu insemne ilustre. Roba acestui caine este moale si matasoasa, cu un subpar gros, abundent.
Originile acestei rase pot fi urmarite pana in urma cu 2000 ani, cand romanii au invadat Elvetia, pe atunci acesti caini serveau la manarea turmelor de animale, dar ca si caini de paza. Cainii romani, de tip mastiff, au fost probabil incrucisati cu cainii autohtoni ciobanesti, care erau foarte bine adaptati conditiilor climatice vitrege ale Alpilor Elvetieni. Ciobanestii de Berna erau pe atunci folositi si la tractarea carelor ce transportau tesaturi sau produse de bacanie dintr-un sat in altul. Din anul 1800, aceasta rasa aproape a disparut, datorita cresterii interesului pentru rasa Saint Bernard si a lipsei de preocupare pentru realizarea unui program de crestere si inmultire corespunzatoare a acestor caini.
Aceasta situatie s-a mentinut pana la inceputul secolului trecut, cand chinologul elvetian Herr Franz Schertenlieb a inceput sa colinde locurile stravechi in care fusese creata aceasta rasa si a gasit ultimii caini izolati pe vaile Alpilor. El a inregistrat un oarecare succes, mai ales in regiunea Durrbcah, din Berna. A mai fost ajutat de profesorul Albert Heim, de la Universitatea din Zurich. Multumita lor, Ciobanescul de Berna a revenit pe firmament ca si rasa. Initial, acesti caini erau cunoscuti sub numele de "Gelbbackler" (in traducere, obraji galbeni), sau mai simplu, "Durrabachler".
Azi, deoarece ei provin din intreg tinutul Bernei, nu numai din Durrbach, in 1908, clubul deja infiintat al rasei, i-a schimbat denumirea in Ciobanesc de Berna. De la acea data, aceasta rasa a avut o mare cautare in Elvetia, pe continentul european dar si in America, unde a fost recunoscut oficial, in 1936. Canada urmeaza exemplul celorlalte tari si pastreaza denumirea rasei, pe care o si recunoaste oficial in 1970. Cu toate acestea , acesti caini sunt inca destul de rari in Anglia.
Aspect exterior si dimensiuni
Sunt caini puternici, robusti, cu schelet masiv, umeri puternici , cu mers echilibrat, cu pasul lung. Ajung la talia de adult in jurul varstei de 15 luni. Talia este cuprinsa intre 58-66 cm la femele, cu o greutate de 32-46 kg si 64-70mc masculii, cu o greutate de 37-54 kg. Capul este puternic, cu craniul lat, cu o usoara cuta pe frunte si un stop bine definit. Falcile sunt puternice, cu muscatura completa, in foarfece. Ochii sunt migdalati , de culoare caprui inchis. Urechile sunt medii ca marime, prinse sus, aduse usor inainte in atentie. Gatul acestui caine este puternic, musculos, de lungime medie , prins de umerii puternici si oblici printr-un greaban sters.
Trunchiul acestui caine este compact, nu foarte lung, cu pieptul larg si spatele puternic, drept. Membrele anterioare trebuie sa fie drepte , musculoase. Membrele posterioare sunt puternice, largi, musculoase, cu grasetul bine angulat. Labele picioarelor sunt scurte, compacte, rotunde . Coada este stufoasa, ajungand pana sub jaret, ridicata in alerta, dar niciodata deasupra liniei spinarii. Culoarea robei este intotdeauna negru lucios, cu botul alb si pata alba pe frunte, pieptul de asemenea alb, ca si labele si varful cozii. O culoare vie aramie sau cafenie separa albul de negru, ca si albul de pe picioare si obraji.
Personalitate
Ciobanestii de Berna sunt caini foarte placuti, ca si companioni, inteligenti, dornici sa faca pe placul omului, relativ usor de dresat. Ei sunt prieteni pe viata, sunt caini foarte loiali stapanului si pot avea probleme in acomodarea cu un stapan nou, dupa varsta de 18 luni. Sunt caini increzatori in fortele proprii, alerti, foarte buni paznici. Sunt putin prietenosi cu strainii. Nu sunt excesiv de agresivi sau de timizi.
Relatiile cu familia si casa
Sunt caini cu o personalitate placuta, carora le place sa fie inclusi in toate aspectele vietii de familie, fiind companioni foarte placuti. Sunt caini afectuosi, rabdatori si foarte buni cu copiii, pe care ii vor proteja daca este necesar. Au nevoie sa fie in preajma oamenilor si sa li se acorde atentie. Vor latra pentru a semnaliza aparitia vizitatorilor, dar apoi se vor aseza linistiti la locul lor. Socializati de pui cu alte animale de casa, inclusiv cu pisicile, le vor accepta fara probleme. Uneori pot fi dominanti cu alti caini.
Dresajul
Dresajul se poate face cu usurinta, cata vreme cainii sunt tineri. Daca nu se vor dresa de la o varsta timpurie, acesti caini vor deveni violenti, greu de controlat care vor avea impresia ca pot face numai ceea ce vor ei. Sunt caini sensibili, de aceea dresajul trebuie facut cu blandete.
Aspecte particulare
Este necesara perierea zilnica sau daca nu , macar o data pe saptamana, datorita robei abundente si lungi. O atentie deosebita trebuie acordata periajului zilnic mai ales in perioada naparlirii. Este necesara imbaierea sau curatarea blanii cu sampon uscat. Durata medie de viata a acestui caine este de 6-8 ani, fiind in scadere in ultimii ani, de la 10-12 ani. Clubul American al Ciobanescului de Berna a intreprins un studiu asupra sanatatii acestei rase, asupra unui numar de 1332 caini. Media de viata a acestora a fost de 7.2 ani. Cancerul este unul dintre principalele motive ale mortalitatii Ciobanescului de Berna, in intreaga lume, astfel , multe caini din aceasta rasa mor la o varsta tanara, de 3-4 ani.
Boli si afectiuni curente
Ciobanescul de Berna sufera de multe probleme de sanatate, de aceea screeningul ascendentei puilor este obligatoriu. Susceptibilitatea la imbolnaviri este de asemenea mare. Exista o serie destul de mare de maladii genetice care afecteaza acesti caini, in egala masura cu care sunt afectate alte rase pure de caini.
Una dintre cele mai cunoscute si discutate maladii este displazia de sold. Aceasta in unele cazuri se poate manifesta usor, fara schiopatura, dar in alte cazuri, poate debilita complet cainele, devenind vizibila de la varsta de 6 luni in sus. Studiile au demonstrat ca , din pacate, caini indemni de displazie, pot produce descendenti displazici. Displazia de sold se poate diagnostica prin efectuarea radiografiilor de bazin, specifice, care trebuie interpretate de un veterinar calificat si specializat pe aceasta problema.Husky siberian
Deoarece ei au fost initial creati pentru a calatori pe distante lungi, cainii Husky sunt plini de energie si adora miscarea. Husky siberian este una dintre cele mai populare rase de caini din Statele Unite. Cu ochii de la un albastru cristal pana la brun de diferite nuante, Husky este un caine cu parul lins si bine proportionat. Rasa a fost, initial, foarte populara, recunoscuta ca si caine de sanie originar din Alaska, dar, recent, a fost inlocuita cu Husky-ul de Alaska, o mixtura de variate rase
Istoricul si originea
Husky Siberian a aparut pentru prima data in Asia de Nord, fiind utilizat ca si caine de sanie de catre populatiile normandice. Rasa a fost adusa in Alaska in 1909. In acel an, primul atelaj de husky-ii a intrat in concurs la " Alaska Sweepstakes Race", si in cativa ani Husky-ii Siberieni castigau cursele de sanii, devenind caini respectati datorita puterii si rezistentei lor incredibile. Astazi, Husky a devenit un caine de companie popular si indragit in intreaga America de Nord. Husky-ul Siberian este incadrat in grupa cainilor utilitari si a fost pentru prima data inregistrat in American Kennel Club in 1930.
Aspectul exterior si dimensiunile
Husky siberian este un caine de talie medie, puternic si bine consolidat. Rasa este prezenta intr-o varietate larga de culori, de la negru pana la alb imaculat. De remarcat sunt si varietatea de pete de la nivelul capului, neintalnite la alte rase. Varietatile de culori includ: - varietatea alb cu negru: de la culori deschise (diluate) pana la inchise; - varietatea rosu cu alb: de la culori deschise (piersiciu, portocaliu) pana la cele inchise (chocolate, maron); - varietatea gri cu alb: de la argintiu pana la cenusiul specific lupului salbatic; - varietatea negru murdar cu alb: in culoarea zebelinei (rosu-portocaliu cu extremitatile negre); - varietatea agouti cu alb: face referire la coloritul coyotului a carui blana prezinta o nuanta de gri inchis; - varietatea alb simplu, imaculat: nu trebuie confundata cu Samoyed-ul. Diferitele pete sunt acceptate, cel mai frecvent fiind intalnite desenele pestrite, multicolore.
Ochii acestui caine sunt migdalati, moderat distantati si dispusi usor oblic. Exista o conceptie gresita potrivit careia toti siberienii au ochii de culoare albastra; Husky siberieni pot avea ochii de culoare albastra, caprui, de culoarea chihlimbarului si pot fi chiar ceacari (un ochi de culoare albastra si altul caprui). Urechile sunt ridicate si putin distantate una de alta, fiind situate in varful capului. Corpul bine proportionat, musculos este imbracat de o blana dubla compusa dintr-un puf interior des si lanos si un par exterior, moale si lung, "curgator", blana care ii confera o rezistenta extraordinara la temperaturile foarte scazute (-50-60C). Coada este lunga si stufoasa, fiind purtata sub forma de secera. Laba piciorului, bine dezvoltata, lata ("soson") este prevazuta cu par printre degete. Intreaga sa conformatie se presupune ca este rezultatul cizelarii efectuate de clima aspra din Alaska.
Husky-ul siberian adult este un caine ce are o greutate corporala de 20-27 kg la mascul si de 16-22,5 kg la femela si o inaltime la nivelul greabanului de 53-60 cm la mascul si de 51-56 cm la femela.
Personalitatea
Husky-i siberieni sunt animale care stiu sa se faca placute si au o capacitate extraordinara de a se adapta diverselor stiluri de viata. Agreaza climatele temperate si reci si adora spatiile largi in care sa poata hoinari; totusi, si cei care sunt crescuti intr-un apartament o duc bine. Husky siberian este prietenos si nu este renumit ca fiind un caine galagios sau agresiv. Deoarece ei au fost, initial, creati pentru a calatori pe distante lungi, au o energie debordanta si adora sa faca miscare.
Relatiile cu familia si casa
Husky siberian se intelege foarte bine cu copii sau alti caini. Aceasta rasa este indicata persoanelor care detin pentru prima data un animal de companie si care se pot acomoda nevoilor de miscare si intretinere ale cainelui. Totusi, Husky trebuie tinut sub control tot timpul, deoarece este o fire curioasa, avand tendinta de a se pune in pericol de multe ori. Daca beneficiati de o curte, este esential ca aceasta sa fie imprejmuita, pentru a preveni escapadele Husky-ului.
Dresajul
Husky siberian este un caine inteligent, agil si usor de dresat. Aceasta rasa a efectuat eroic operatiuni de cautare si salvare in regiunea arctica. Sunt jucausi, dar in acelasi timp si responsabili.
Aspecte particulare
Husky-ul siberian se simte cel mai bine in ambiantele mai racoroase. Pentru a preveni declansarea unor grave probleme de sanatate, acesti caini nu trebuie lasati afara mai multe de cateva minute, in zilele calduroase.
Desi, ei au tendinta de a-si mentine blana curata, ar trebui sa i-o periati zilnic pentru a-i stimula circulatia de la nivelul foliculilor pilosi. Trebuie sa stiti ca Husky naparleste continuu.
Husky-ului siberian ii place sa exploreze si sa hoinaresca. Stiind acest lucru va va ajuta sa preveniti eventualele escapade si hoinarirea prin vecini.
Boli si afectiuni curente
Dermatoza consecutiva deficientei in zinc este o afectiune care are ca rezultat caderea parului formarea crustelor in jurul ochilor, urechilor, gurii si regiunii genitale. Problema adesea se manifesta in jurul varstei de 1-3 ani.
Paralizia laringiana este o afectiune grava care poate debuta de la varsta de 6 luni la Husky Siberian. Nervii si muschii larinxului (regiunea vocala) functioneaza anormal.
Distrofia corneeana determina aparitia unor pete pe suprafata (cornee) ochiului. Afectiunea adese se produce la ambii ochi si nu afecteaza vederea.
Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.Ciobanescul Belgian este un caine vigilent si constiincios cu un instinct protector puternic si teritorial. Aceasta rasa exceleaza nativ ca si caine politist si caine de paza.
Istoricul si originea
De-a lungul timpului, belgienii au utilizat diferiti caini pentru a le pazi turmele de animale. In urma incercarilor si erorilor de crestere si selectie, au reusit in cele din urma sa creeze un caine care era agil, puternic, inteligent si loial. In anul 1891, acesti caini erau cunoscuti ca si ciobanesti belgieni. Pana in acest an, patru versiuni diferite de Ciobanesc Belgian au fost create. Ele aveau aceeasi conformatie, dar prezentau tipuri diferite de blana, ca si aspect si colorit. In Belgia si Franta, acesti caini au fost inregistrati ca o singura rasa, ca si Chien de Berger Belge (Ciobanesc Belgian). Sunt considerati o singura rasa cu patru varietati. In alte parti ale lumii, inclusiv in Statele Unite, fiecare varietate este considerata o rasa diferita de sine statatoare. Ciobanescul Belgian este una dintre ele.
In afara de Ciobanescul Belgian sau Groenendael (cu blana lunga si neagra), ceilalti caini ciobanesti belgieni sunt reprezentati de Belgian Malinois (blana scurta si neteda), Belgian Tervueren (blana lunga de orice nuanta de negru) si Belgian Laekenois (blana sarmoasa). Dintre acestia, numai Laekenois nu este recunoscut de catre American Kennel Club.
Ciobanescul Belgian, in general, a fost creat in Belgia. Rasa Ciobanesc Belgian, in particular, a fost initial asociata cu orasul Groenendael si a fost creata de Nicholas Rose, un crescator belgian. El a infiintat prima canisa de ciobanesti belgieni formata din doua exemplare din aceasta rasa, Petite si Picard de Uccle. Descendentii lor au format stocul de prasila al rasei. Acest caine a fost format pentru a fi un companion inteligent si loial si pentru a fi utilizat in operatiunile de cautare si salvare, in serviciile politienesti si ca si mesageri si caini de ambulanta in timpul Primului Razboi Mondial. Astazi, Ciobanescul Belgian este mai des utilizat ca si caine de companie.
Cele patru rase belgiene au fost recunoscute de catre American Kennel Club in 1912 ca membre ale grupei ciobanestilor. In 1959, ele au fost recunoscute ca rase separate, cu exceptia Laekenois.
Astazi, rasa Ciobanesc belgian este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile
Ciobanescul Belgian este un caine musculos, dar uscativ, cu corpul care se incadreaza perfect intr-un patrat si armonios. Ochii sunt migdalati si caprui. Urechile sunt triunghiulare si purtate ridicat, iar botul este lung si conic, dar nu ascutit. Pieptul nu este nici lat, nici ingust, dar este adanc, ajungand pana la nivelul cotului. Membrele din spate sunt musculoase, dar nu butucanoase. Membrele anterioare sunt drepte si paralele intre ele, cu labe rotunde asemanatoare pisicii. Pintenii sunt inlaturati de la membrele din spate putand fi scosi si de la cele din fata. Coada Ciobanescului Belgian este lunga si stufoasa.
Blana Ciobanescului Belgian este lunga si dreapta, deasa fiind prevazuta cu un strat pufos profund. La nivelul gatului, blana formeaza un guler si franjuri pe lateralele corpului, la nivelul membrelor si a cozii. Fata si extremitatea membrelor sunt acoperite cu par scurt. Culoarea blanii este neagra la acest caine si poate fi prevazuta cu unele marcaje albe, putin alb fiind acceptat la nivelul pieptului, barbiei si degetelor. Aceast caine se adapteaza cu usurinta la temperaturile extreme.
Ciobanescul Belgian sau Groenendael
Ciobanescul Belgian adult poate atinge o inaltime la nivelul greabanului de 61-65 cm la mascul si de 56-61 cm la femela. Greutatea corporala la mascul este in jur de 29-34 kg, in timp ce la femela poate ajunge pana la 27-32 kg.
Personalitatea
Ciobanescul Belgian este un caine inteligent cu un instinct protector nativ care il ajuta sa exceleze in pastorirea animalelor si in apararea proprietatii. Majoritatea sunt afectuosi si blanzi, dar unii pot fi mai speriosi sau chiar agresivi, in special, daca nu sunt socializati inca din copilarie. Ciobanescul Belgian este un caine excelent de paza. La fel de bine, Ciobanescul Belgian este si un companion excelent. Este vigilent, ager si credincios, nedezlipindu-se de stapanul sau. Ciobanescul Belgian are multa energie pe care trebuie sa si-o consume, motiv pentru care va fi intotdeauna fericit cand i se va acorda o misiune de indeplinit. Are tendinta de a-si crea legaturi puternice cu unul sau doi dintre membri familiei sale. Ciobanescul Belgian are nevoie de un proprietar experimentat care sa-l controleze si sa-i tempereze accesele.
Relatiile cu familia si casa
Ciobanescul Belgian este un caine adresat familiei, afectuos si loial, care tanjeste dupa compania omului si multa activitate. Unele exemplare pot deveni peste masura de protective cu membrii familiei sale si sunt indicati familiilor cu copii de varsta mai mare. Se poate intelege cu alte animalute de companie daca sunt crescuti alaturi de acestia, dar pot „haitui” animalutele mici, iar unele exemplare pot fi chiar agresive. Aceast caine prefera sa traiasca intr-o casa cu curte mare si alaturi de o familie activa, dar se poate adapta si traiului intr-un apartament, daca este scos frecvent pentru plimbari lungi. Trebuie sa stiti ca Ciobanescul Belgian este un caine extrem de energic, care poate deveni distructiv, daca nu este antrenat suficient.
Dresajul
Ciobanescul Belgian este un caine inteligent care necesita atat un dresaj de baza si avansat, cat si o socializare timpurie, inca din copilarie. Este un companion loial, demn de incredere care exceleaza in operatiunile politienesti si ca si caine de paza. Din acest motiv, Ciobanescul Belgian necesita un stapan ferm, consecvent, dar gentil si nu trebuie sa i se permita sa domine membrii familiei. Aceasta rasa este usor de educat si dresat sa efectueze diferite sarcini si adora sa aiba intotdeauna ceva de facut.
Aspecte particulare
Ciobanescul Belgian necesita multa miscare si antrenament, altfel el poate deveni necontrolabil si distructiv. Acestui caine nu-i place sa fie lasat singur pentru perioade lungi de timp, putand gasi posibilitati intolerabile pentru a scapa de plictiseala. Ciobanescul Belgian necesita o socializare timpurie pentru a preveni dezvoltarea tulburarilor de comportament cum ar fi agresivitatea sau salbaticirea acestuia.
Ciobanescul Belgian are o blana lunga, dreapta, prevazuta cu un puf profund des care necesita o ingrijire si o periere zilnica. O ingrijire suplimentara trebuie acordata in timpul perioadelor de naparlire. Indepartati parul incurcat care se formeaza la nivelul gulerului sau la nivelul extremitatilor membrelor. Ciobanescul Belgian este un caine care naparleste abundent sezonier, de doua ori pe an.
Boli si afectiuni curente
In general, Ciobanescul Belgian este un caine robust si rezistent cu putine probleme de ordin medical. Totusi, urmatoarele boli si afectiuni au fost relatate:
Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.
Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.
Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani.
Ciobanescul Belgian este, de asemenea, predispus alergiilor, dermatitelor, afectiunilor oculare, displaziei de cot, dezechilibrelor comportamentale (prea timid sau prea agresiv) si obezitatii, motiv pentru care nu trebuie hranit in exces.
Durata medie de viata a Ciobanescului Belgian este de 12-14 ani.
Cane Corso este o rasa masiva, care nu prezinta pielea cutata, caracteristica altor mastiffi. Prezinta un cap mare si lat cu urechi care pot fi scurtate si lasate sa atarne ca doua triunghiulete, pe langa cap. Cane Corso are ochi rotunzi, nici prea mari si nici prea mici distantati.
Cane Corso
Istoricul si originea
Cane Corso este un caine impunator, care seamana cu un mastiff, dar nu prezinta pielea cutata tipica a altor rase de mastiff. Cane Corso este un caine de paza puternic si eficient.
Cane Corso, de asemenea cunoscut ca si mastiff-ul italian, este considerat a fi o rasa de caini straveche, a carui istorie incepe de la cainii molosi ai romanilor. O alta rasa considerata a proveni din molos este mastiff-ul neapolitan, un caine de talie mai mica si cu un colorit al blanii mai inchis decat Cane Corso. Dintre cele doua rase, Cane Corso este mai rapid si mai agil. Mastiff-ul Neapolitan este cunoscut pentru forta sa.
In afara de faptul ca este un caine descendent al molosului roman, Cane Corso este, de asemenea, considerat ca fiind o remodelare, o recreatie a ciobanescului italian, cunoscut si sub numele de Cane di Macellaio, un caine care, initial, a cunoscut popularitatea in Sicilia. Se stie ca numele cane corso are la origine cuvantul cohors, care inseamna pazitorul curtii.
In timpurile medievale, cainii din rasa Cane Corso erau utilizati la prinderea vanatului de talie mare si la luptele de caini. Din momentul in care nu au mai fost utilizati la vanatoare, cainii Cane Corso au fost intrebuintati ca pastori, avand rolul de a mana animalele la pasunat. Cane Corso este un protector extrem de eficient atat al vitelor, cat si al familiei sale.
Cane Corso nu a aparut in Statele Unite pana in 1987, cand primii caini au fost adusi in New Jersey. De-a lungul anilor, popularitatea lor a crescut, dar aceasta rasa de caini este inca rara si nu este recunoscuta de catre American Kennel Club.
Aspectul exterior si dimensiunile
Cane Corso este un caine de rasa masiv, care nu prezinta pielea cutata, caracteristica altor mastiffi. Prezinta un cap mare si lat cu urechi care pot fi scurtate si lasate sa atarne ca doua triunghiulete, pe langa cap. Cane Corso are ochi rotunzi, nici prea mari si nici prea mici distantati. Ochii de culoare inchisa sunt preferati la aceasta rasa, dar culoarea ochilor corespunde culorii blanii, de la negru la caprui. Blana acestor caini este scurta si deasa, fiind prezenta in urmatoarele varietati: negru, negru-rosu, castaniu, cafeniu, albastru si dungat cu pete albe prezente pe piept, gat, obraz si varfurile degetelor. Coada este, de obicei, scurtata pana la o treime din lungimea sa naturala.
Adultul de Cane Corso prezinta o inaltime medie la nivelul umarului de 64-68 cm la mascul si de 60-64 cm la femela. Greutatea corporala este in jur de 45-50 kg la mascul si de 40-45 kg la femela.
Personalitatea
Cainii Cane Corso au o peronalitate puternica, dominanta si pot fi agresivi cu strainii. Socializarea timpurie a acestor caini este puternic recomandata. Aceasta rasa trebuie stapanita de catre proprietari cu experienta si nu este recomandat persoanelor care nu-l pot controla. Cane Corso este un caine foarte inteligent si loial familiei sale.
Relatiile cu familia si casa
Un Cane Corso bine dresat si sociabil poate fi un companion canin minunat. Sunt caini de casa excelenti, in ciuda taliei lor. Cane Corso este pasnic si tacut pana in momentul in care este perturbat de strainii nedoriti. Sunt caini de paza foarte buni, care-si adora familia. Cane Corso se intelege cu copiii pe care ii cunoaste, devenind prietenos si protector cu acestia.
Dresajul
Cane Corso este o rasa foarte usor de dresat. Sunt caini inteligenti si energici, fiind bucurosi sa le indeplineasca stapanilor toate cerintele. Trebuie sa fie struniti cu fermitate si perseverenta, iar socializarea timpurie este absolut necesara. Crescut si educat adecvat, Cane Corso este un urias gentil si iubitor. Fara dresaj, cainele Cane Corso are potentialul de a deveni agresiv si amenintator, caracteristici ale majoritatii mastiff-ilor. Rasa este un protector nativ si un caine de paza.
Aspecte particulare
Un caine Cane Corso nedresat si nesocializat poate fi dificil de controlat. Indiferent daca este foarte bine dresat, lui Cane Corso nu trebuie sa i se permita sa hoinareasca liber si trebuie tinut in lesa cand este in public. Blana sa scurta si deasa nu necesita o ingrijire speciala pentru a o mentine curata si lucioasa. Perierea periodica a acestor caini este suficienta.
Boli si afectiuni curente
Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva. Durata medie de viata a cainilor cane corso este de circa 9-11 ani.
Planetele orbiteaza in jurul Soarelui. Cu cat planeta este la distanta mai mare fata de acesta cu atat ii ia mai mult timp pentru a realiza o rotatie completa in jurul Soarelui.Astfel:
- Luna are nevoie de 29 de zile pentru un ciclu prin tot zodiacul
- Soarele are nevoie de aproximativ un an
- Mercur are nevoie de aproximativ 88 de zile
- Venus are nevoie de aproximativ 225 de zile
- Marte are nevoie de aproape 2 ani
- Jupiter are nevoie de aproape 12 ani
- Saturn are nevoie de aproape 29 de ani
- Uranus are nevoie de aproape 84 de ani
- Neptun are nevoie de 165 de ani
- Pluton are nevoie de aproape 248 de ani.
Alchimistii din vremurile de demult, foloseau alfabetul planetar pentru simbolizarea metalelor. Astfel:
pentru aur - foloseau semnul Soarelui
pentru argint - Luna
pentru mercur - Mercur
pentru cupru - Venus
pentru fier - Marte
pentru plumb - Saturn
pentru cositor - Jupiter
Soarele si Luna mai sunt numite si "luminarii", deoarece sunt planete a caror lumina afecteaza mai direct viata pe Pamint. Lumina de Luna are caracteristici speciale si efecte deosebite asupra vietii terestre, asa cum au demonstrat-o multe experimente biologice. Si asta fiindca "lumina" respectiva nu este doar cea vizibila, ci un spectru mai larg de radiatii. Luminariile sunt cele care au influenta cea mai puternica asupra vietii individuale si generale, fie ea biologica, psihica sau spirituala.
Planetele Mercur, Venus si Marte (cele mai apropiate de Pamant) sunt considerate planete ale detaliilor vietii individuale. Evolutia lor pe cer, comparativ cu astrograma unei persoane, da cele mai multe detalii despre evenimentele vietii personale, alaturi de Soare si Luna.
